George Emil Palade, Albert Claude, Christian de Duve – laureați ai premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1974 pentru ,,descoperiri privind organizarea structurală și funcțională a celulei”, prin aportul lor științific, au fost într-o mare măsură responsabili pentru dezvoltarea Biologiei Celulare moderne. Ceea ce odinioară era o celulă cu componente a cărei realitate era adesea o cauză de dispută, cu funcții necunoscute, este acum un sistem de mare rafinament organizațional, cu unități pentru producerea componentelor estențiale vieții, unități pentru înlăturarea părților degradate și pentru apărarea împotriva organismelor și substanțelor străine.
Prezentarea făcută de Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel a avut loc la 12 decembrie 1974, cu tema Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion, („Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”).
În 1955 George Emil Palade a descoperit ribozomii, organite celulare anterior necunoscute responsabile de formarea proteinelor celulare.
El a identificat de asemenea și căile pe care proteinele le urmează intracelular.
În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite , National Medal of Science („Medalia Națională pentru Știință”) în biologie pentru „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 1901, a fost acordat distinsului Emil Adolf von Behring pentru “munca sa privind terapia serică, în special aplicabilitatea acesteia împotriva difteriei, prin care a deschis un nou drum în domeniul științei medicale, și prin urmare, a pus în mâinile medicului o arma victorioasă împotriva bolii și a morții.”
Emil von Behring și alți cercetători au arătat că prin intermediul plasmei sanguine sau a serului, anticorpii ar putea fi transferați de la o persoană sau un animal la o altă persoană, care ulterior ar deveni de asemenea imună.
În 1900, Behring a introdus serul prelevat de la caii imuni ca metodă de vindecare și prevenire a difteriei.
Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om.Cercetările lui inovatoare în chirurgia hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Josif Broz Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali.
Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.
1952 – prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de țări
1980 – a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric
Medic român, doctor în medicină, profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din București. Profesorul Babeș este unul din cei care au organizat lupta împotriva cancerului în România. În 1927 a preconizat depistarea precoce a cancerului genital feminin, prin examinarea frotiului citovaginal (Testul Babeș-Papanicolau). Metoda a fost propusă în anul următor și de morfopatologul grec Georgios Papanikolaou.
Medic chirurg din România, considerat „cel mai important chirurg cardiac al ultimelor două decenii” din România. A realizat 10.000 de operații pe cord deschis, 5.000 de intervenții pe cord închis și 35 de transplanturi.
În 2010 s-a pensionat, după ce a fost profesor universitar de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, șeful Clinicii de chirurgie vasculară din Târgu Mureș și președinte al Societății naționale de chirurgie cardiovasculară.
Este membru titular și vicepresedinte al Academiei de Științe Medicale.
Pe lângă o vastă activitate în România (printre care, inițiator al celor 7 Institute de Boli Cardiovasculare – IBCvT), Radu Deac are și o bogată activitatea în străinătate.