World's first microscope
Originea microscopului optic este o chestiune adesea dezbătută, dar majoritatea cercetătorilor sunt de acord că invenția microscopului compus poate fi atribuită lui Zacharias Janssen la sfârșitul secolului al XVI-lea. La acel moment, ochelarii de vedere începeau să se bucure de o utilizare pe scară largă iar acest lucru a concentrat o mare atenție asupra opticii și lentilelor.
Microscopul ilustrat mai sus a fost construit de Zacharias Janssen, probabil cu ajutorul tatălui său Hans, în jurul anului 1595. Microscopul lui Janssen este format din trei tuburi tracționabile cu lentile introduse în capetele tuburilor de flancare. Lentila ocularului a fost bi-convexă, iar lentila obiectivului a fost plan-convexă, un design compus foarte avansat pentru acea perioadă.
Focalizarea acestui microscop se realiza prin glisarea tubului mobil, înăuntru sau în afară în timp ce se observa proba. Microscopul Janssen a fost capabil să mărească imaginile de aproximativ trei ori când era complet închis și de până la zece ori când era extins la maximum. Nu au supraviețuit modele timpurii de microscoape Janssen, dar există un posibil exemplar în Muzeul Middleburg din Olanda pe care unii istorici îl atribuie lui Janssen.
World's first CT scanner
Sir Godfrey Hounsfield a inventat computerul tomograf în anul 1971, aducând o contribuție incomparabilă în medicină. Inginer fiind, a conceput ideea tomografiei computerizate în timpul unei excursii în 1967, neavând inițial legătură cu medicina.
Sir Godfrey a început să lucreze în atelierul său de la laboratoarele de cercetare EMI din Hayes, Middlesex, la un dispozitiv computerizat care putea procesa sute de fascicule de raze X pentru a obține o afișare bidimensională a țesuturilor moi din interiorul unui organism viu.
Înregistrând prin intermediul senzorilor mai degrabă decât prin intermediul filmului cu raze X și luând mai multe fotografii dintr-o sursă de fotoni rotativi, au putut fi fotografiate o serie de „felii” care au arătat densitatea diferită a țesuturilor. Făcând o serie de astfel de fotografii la intervale apropiate, a fost apoi posibil să se obțină o imagine tridimensională.
Primul pacient a fost scanat în septembrie 1971 la Spitalul Atkinson Morley din Wimbledon cu radiologul James Ambrose. Pacientul era suspectat de chist cerebral cu o localizare incertă. Dr. Ambrose și-a amintit că scanarea a dat o indicație clară despre locul în care se află chistul și că el și Hounsfield s-au simțit ca niște fotbaliști care tocmai marcaseră golul victoriei.
În câteva luni, Hounsfield a dezvoltat o mașinărie care putea produce secțiuni transversale detaliate ale creierului în patru minute și jumătate.
Din 1973, primele CT-uri erau utilizate clinic, mai întâi pentru creier și apoi, după modificare, pentru imagistica întregului corp.
Hounsfield primit multe distincții pentru munca sa, printre care si Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie în anul 1979 împreună cu fizicianul Alan Cormack.
Numele său este folosit pentru a descrie luminozitatea tomogramelor, care sunt măsurate în unități Hounsfield.
World's first Portable Defibrillator
Defibrilatorul portabil a fost inventat de cardiologul Frank Pantridge.
Primul model de defibrilator portabil a fost creat în anul 1965 când Frank era medic consultant la Royal Victoria Infirmary în Belfast și produs cu ajutorul tehnicianului Alfred Mawhinney și ofițerului superior John Geddes. Primul model funcționa cu baterii auto și cântărea 70 de kg.
Odată cu instalarea defibrilatorul portabil în ambulanță, profesorul Pantridge a creat conceptul de îngrijire coronariana prespitalicească, care a fost rapid adoptat în Statele Unite și în alte părți ale lumii. O excepție a fost Regatul Unit, deși un editorial din Lancet din anul 1967 afirma că Pantridge și Geddes au revoluționat medicina de urgență.
Defibrilatorul portabil a fost un răspuns la proporția epidemică pe care boala coronariană o atinsese până în anii 1950. La începutul anilor 1960 au apărut unități de îngrijire spitalicească în America de Nord. Frank Pantridge s-a îndoit de valoarea lor, deoarece datele epidemiologice arătau că majoritatea deceselor coronariene aveau loc brusc, în afara spitalului.
El a susținut că orice persoană care poate face CPR ar fi capabilă să folosească un defibrilator.
Un defibrilator ar trebui să fie lângă fiecare stingător, deoarece, a spus Frank, viața este mai importantă decât proprietatea.
Folosind un condensator miniatural fabricat pentru NASA, a proiectat un defibrilator cu o greutate de doar 3 kg.
